Ce înseamnă folk?

Conform Dicţionarului Explicativ al limbii române apărut în 1998 la Editura Universul Enciclopedic, folkul este un "stil în muzica uşoară contemporană care utilizează motive din muzica populară".
De pe Wikipedia aflăm că rădăcinile folkului se regăsesc în folclorul american specific anilor 30. Apogeul folkului american este atins în anii 60, atunci când acesta se asociază cu noul curent Hippie. Numele mari ale acestei perioade sunt Bob Dylan, poet, compozitor şi interpret (născut în 1941), Joan Baez, Leonard Cohen.
Un scriitor din Bacău, Mihail Sabin, a reuşit să dea folkului o definiţie mai profundă decât cea a DEX-ului (mai bine zis, o definiţie a celor care cântă folk) : "Nu ne confundaţi cu chitariştii de ocazie, cu băieţii mai dulci decât fondantele, să nu credeţi despre noi că avem fluturi în ţeastă, că mirosim a iarbă; o să vă dezamăgim crunt. Noi suntem purtătorii de lumină, de aceea părem întunecaţi şi stingheri şi ne mişcăm alandala printre hamuri cereşti, de aceea rămânem singuri în faţa morţii, sfâşiaţi de metafore. Graţia şi verva le lăsăm chitarişilor, textierilor de muzică frivolă şi tuturor celor care cred că poeţii visează albastru; noi aparţinem unei lumi care creşte din toate încheieturile şi nu dăm voie să ni se fure acest adevăr."